Blogul s-a mutat.

Vei fi redirecţionat automat la noul site. Dacă acest lucru nu se întâmplă, accesează
http://www.ideiurbane.ro
şi updatează-ţi bookmark-urile.

vineri, 19 martie 2010

Bloc pe Mosilor...reabilitat

 In Bucuresti se construieste din nou la scara mare. Mai exact se "reface" ce s-a construit mai demult. Blocurile din Epoca de Aur rad din nou in soare. A inceput marea reabilitare termica, deja cu efecte vizibile pentru cetateanul orasului. Voi prezenta parerea mea din punct de vedere al imaginii urbane si nu al calitatii manoperei si materialelor folosite pentru aceste lucrari, caci acestea vor avea un impact doar peste cativa ani, cand vom constata cum si in ce fel au fost realizate lucrarile.

Duminica trecuta a fost o zi cu soare in Bucuresti, prilej de a face o plimbare pe Calea Mosilor, tronsonul nou, si a vedea "noua fata" a orasului. Blocurile din perioada comunista sunt refacute, mai exact cum se exprima toata lumea, sunt "reabilitate termic". Pornind de la definitia termenului de "reabilitare" am incercat sa gasesc elemente ce fac ca folosirea acestui cuvant sa fie justificabila. Situatia existenta inainte de aceste interventii prezenta pe Calea Mosilor un bulevard recreat la sfarsitul anilor 70 si inceputul anilor 80. Toate cladirile ce formeaza noul front al strazii sunt locuinte colective cu spatii de servicii si comert la parter. Regasim aceeasi arhitectura de proasta calitate si in cazul acestor constructii, fara nici un element care sa o recomande pentru viitor.

O imagine din satelit cu zona aflata intre intersectia cu strada Eminescu si zona Obor, imagine dinainte de reabilitare, pe care am marcat si blocul propus pentru studiu.

Pe planul cadastral din 2010 am marcat blocul propus pentru studiu si zona adiacenta acestuia. Se observa Calea Mosilor bordata de constructiile de locuinte colective, cu regim mare de inaltime, iar in spatele acestor blocuri vechiul tesut al orasului. Putinele spatii verzi existente sunt in realitate neintretinute si nu pot fi considerate ca un element de crestere a atractivitatii spatiului urban. In ciuda refacerii strazii in 2008, cu prevederea in lungul carosabilului, de spatii de parcare acestea sunt in continuare insuficiente, trotuarele fiind in continuare ocupate de vehicule.

Pe planul cadastral din 2010, scara 1:2000, am marcat un troson mai mare din Calea Mosilor, pentru a avea o imagine de ansamblu asupra interventiilor initiale si a fronturilor create. Se observa doar crearea unui culoar de circulatie dinspre bulevardul Carol catre zona Obor. Tot bulevardul este gandit doar ca un spatiu de trecere, in principal pentru circulatia rutiera, fara elemente care sa-l personalizeze sau  cu zone de interes si de atractie. Legaturile cu zonele de tesut urban vechi sunt inexistente fara vreo intentie ca largirea Caii Mosilor sa fie integrata in vreun fel. Arhitectura face ca intreg spatiul strazii sa fie dezolant si neatractiv, nediferentiindu-se in nici un fel de o zona aflata la periferie, intr-un asa-zis cartier dormitor.

Pe planul cadastral din 1974, dinainte de largirea Caii Mosilor, am marcat zona care a fost demolata si amplasamentul viitor al blocului. Nu am sa critic aceasta largire a strazii, caci era absolut necesara, dar cateva cladiri valoroase puteau fi salvate, iar arhitectura care a inlocuit vechiul fond construit ar fi trebuit sa fie de calitate. Existau zone absolut insalubre, cu cladiri care erau mai mult bodegi, dar si zone cu cladiri ce meritau a fi pastrate si integrate. Poate in jurul acestora, noile constructii ar fi trebuit sa creeze puncte de interes, piatete, spatii verzi sau alte amenajari urbane care sa aduca un plus de valoare zonei.

 O imagine, din arhiva domnului Dan Vartanian, cu zona blocului ales pentru studiu, inainte de demolare.

O alta imagine dupa demolare, din arhiva domnului Dan Vartanian, pe care am identificat chiar blocul ales, aflat in costructie.

Ce ar presupune o reabilitare a constructiilor din aceea perioada? In primul rand o interventie care sa modifice major chiar arhitectura acestora. Probabil ar trebui o regandire a fiecarei constructii in parte, cu modificarea structurii de rezistenta, reducerea regimului de inaltime in unele zone si chiar demolarea totala a unora. O astfel de actiune la nivelul intregului oras va fi in viitor absolut obligatorie si va rezolva chiar multe din problemele actuale (densitatea crescuta, spatii verzi, trafic etc). O astfel de actiune presupune insa si o schimbare de mentalitate a locuitorilor si a administratiei orasului. In acest moment nu se face altceva, decat prelungirea vietii unor zone care nu au ce cauta in oras. Aceasta "spoiala" a fatadelor nu schimba cu nimic arhitectura de proasta calitate, care vrand-nevrand afecteaza si spiritul locuitorilor, chiar daca acestia nu constientizeaza. Spatiile si constructiile ramase in urma interventiilor din perioada comunista nu functioneaza pentru ca au fost gandite prost. Ele influenteaza si orasul, in intreg ansamblul sau, si genereaza probleme care nu pot fi rezolvate doar prin refacerea unor fatade sau largirea unor strazi.


O imagine panoramica, de pe norc, cu blocul inainte de "reabilitarea termica".

O imagine cu imobilul dupa "reabilitarea termica". Se observa interventiile care doar au modificat culoarea la exterior, arhitectura de "calitate" fiind pastrata.

Imagini cu blocuri reabilitate de pe traseul Caii Mosilor.

Imagine cu frontul Caii Mosilor dinspre intersectia cu strada Eminescu catre Carol, cu aproape toate blocurile reabilitate.

In speranta ca Bucuresti nu va deveni un mare tort sau un circ multicolor, dupa aceste "reabilitari", am facut o propunere pentru acest imobil. Scopul a fost de a arata cum s-ar putea reface aceste cladiri, exemplul fiind fara pretentii pentru o arhitectura extraordinara, ci doar un experiment teoretic care sa propuna si altfel de idei pentru refacerea orasului.

24 de comentarii:

armyuser spunea...

Adevărat! Foarte adevărat, Andrei!
Azi am avut drum pe C. Moşilor, nu mai trecusem de multişor pe acolo şi am avut un şoc. Ce-i mai grav este că blocurile au fost îmbrăcate doar pe peretele de la stradă.
Măcar pentru tonurile folosite puteau cere o consultanţă de specialitate. Ce să mai vorbim de un concurs de idei privind noua imagine a străzii...

popescu spunea...

In mod legal pentru fiecare bloc in parte exista o autorizatie de constructie...asta presupune in prealabil un proiect intocmit de mai multi specialisti (arhitecti si ingineri)...pentru a fi eliberata autorizatia de constructie, dosarul este verificat de specialisti din cadrul primarie...deci specialisti s-au ocupat, dar atat se poate...cat priveste concursul de idei pentru orice proiect, e imposibil de realizat pentru ca asta ar presupune, cel putin in teorie, o deschidere pentru a castiga lucrarea cu cel mai bun proiect si nu cum se intampla acum, prin atribuire directa :) deci mai e de asteptat si aici

Dodo spunea...

Super propunerea. Felicitar! Chiar ar fi nevoie de ceva mai mult decat reabilitarea cu polistiren si inlocuirea geamurilor, un bloc de genul cum ai propus ar mai rupe din aerul monoton si comunist al Caii Mosilor. Acuma vad ca fac toate blocurile rosu cu galben , care arata tot monoton si de prost gust, macar sa mai varieze culorile alea un pic.
Oricum fain blog, si asteptam postari noi!

popescu spunea...

Multumesc pentru felicitari...din pacate inca nu se intelege ca nu culoarea va schimba modul in care arata orasul, ci o arhitectura de calitate...acum sunt doar "fardate" blocurile, dar ar fi nevoie de chirurgie :)

dan ghelase spunea...

Din pacate pornirea analizei nu respecta stilul locului...imaginea veche fiind a caselor din ajunul demolarii, cu viata ecomico-social distrusa, ruinate de ICRAL si invadate de...comunitari...
Era o veche vatra patriarhala, colorata multietnic si cu un spirit burghez accentuat. Magazine si ateliere, localuri imbietoare (cofetarii celebre), o comunitate in care toti se cunosteau si intrajutorau...
Multe locuinte cu gust din diverse epoci si culturi...Colonii specifice de surugii, scapeti, macedoneni, evrei, armeni...

Raiden spunea...

Da, Calea Mosilor era o strada deosebita pe vechea configuratie, insa acum, pe cea noua, trebuie facut ceva mai bun decat blocurile comuniste.

Sunt total de acord ca o culoare nu schimba un edificu de factura proasta din start.

Normal ca propunerea din acest articol arata f bine, dar cine sa plece urechea? Cine sa se ocupe de implementare? Cine sa fie interesat cu adevarat? Iata niste intrebari pertinente.

popescu spunea...

@Dan Ghelase...sunt convins ca aveti dreptate in ce priveste comunitatea aflata in zona, dar asta nu inseamna ca totul era roz, nu idealizez nici o perioada, dar imi dau seama ce inseamna normalitate...poza respectiva este dinainte de demolare si este evident ca si aceasta zona a fost in prealabil influentata de mentalitatea si actiunile regimului, insa existau si astfel de cladiri in Bucuresti... chiar am precizat in articol ca modificarile ar fi trebuit sa integreze si sa evidentieze elementele de valoare...poza am gasit-o din greseala si am fost surprins ca a fost pozat exact acel tronson si nu ar trebui sa induca ideea ca asa arata toata Calea Mosilor...subiectul principal era modul in care astazi se reface orasul si practic felul in care se perpetueaza aceleasi mentalitati din perioada comunista

@Raiden...nu stiu cat de bine arata propunerea caci nu asta e important...ce m-a interesat este ideea ca nu doar cu aceasta spoiala vom reface orasul si ca va veni un moment in care sa se taie in carne vie la nivelul intregului oras...sper doar sa mai prind si eu acest moment in care administratia sa faca asta :)

ADRIAN spunea...

Interesanta volumetria. Care ar putea fi insa mecanismul administrativ prin care s-ar putea face asa ceva? Adica acel volum scos mai mult la etajul intermediar nu ar putea parea discriminator? Fiecare dintre ceilalti proprietari si-ar putea dori sa-si intinda suprafata in ciuda inevitabilei pierderi de insorire (asa cum cei aflati la parter si-au intins in unele cazuri bucatariile peste trotuarul perimetral al blocului in timp ce aia de sus nu puteau sa faca acelasi lucru din ratiuni tehnice in primul rand).
Altfel, bineinteles ca aceasta artera merita mai mult, dupa cum aminteste si dl Ghelase cu nostalgie. In fond a fost artera comerciala cea mai importanta a Bucurestiului.
Pentru efectele reabilitarii termice va invit sa vedeti si la mine pe blog efectul "Sulina":
http://2.bp.blogspot.com/_i5gvVb4UZqo/S0jwKkO517I/AAAAAAAAAVU/D_Nkbec77FU/s1600-h/sulina_apres_2008+copy.jpg

popescu spunea...

@Adrian...sa raspund pe rand
1.de fapt eu nu am scos niciun volum ci am taiat...blocul are aceeasi amprenta la sol si de fapt etajele, mai multe ca numar, sunt cele retrase (exact inversul a ce ai interpretat tu) scopul ar fi sa reduc numarul de apartamente pentru a reduce si densitatea, chiar ma gandisem sa reduc si numarul de etaje
2.aici pui o problema de natura juridica, ce priveste chiar proprietatea...se intampla in orice oras, bine condus, ca administratia, primaria, sa fie un actor activ in domeniul imobiliar...nu pot sa-ti spun in detaliu care ar fi solutiile pentru mutarea unor familii, pentru ca nu cunosc, dar cum si in alte orase exista directii ale primariei, care se ocupa cu relocarea in imobile noi construite, se va intampla si la noi...asta tine tot de managementul unui oras si de strategia de dezvoltare... blocurile "comuniste au inceput sa fie remodelate in toata Europa de est si peste tot se intervine astfel incat orasul sa castige si nu sa se perpetueze aceleasi probleme
3.Sulina este un oras care ar putea fi refacut si ar fi un castig din orice punct de vedere...mai ales ca are si o istorie bogata si un amplasament foarte interesant... oricum semne sunt ca orasul isi revine, doar ca e nevoie de multe investitii cu cap :)

ADRIAN spunea...

Corect, m-am uitat superficial. Insa o asemenea abordare e inca si mai dificaila din punct de vedere al aplicatiei practice pentru exact ceea ce spuneati. Adica trebuie sa existe o implicare a administratiei in imobiliar. Nu cred ca la noi e posibil pentru ca nu sunt bine definite regulile, interesul public, mecanismele care sa poata pune in practica exproprierea samd. Altfel nu s-ar intampla situatii precum Cristian Anghel de la Baia Mare.
Revenind la subiectul cu Calea Mosilor, propunerea ar fi interesanta insa cum s-ar face exproprierea si cum s-ar justifica apoi demolarea unor apartamente achizitionate din bani publici. Vedem cu totii ce dificil a fost in cazul pasajului Basarab unde nu era nicio urma de indoiala asupra utilitatii publice a demolarii unor imobile ...
In ce priveste Sulina eu nu cred ca orasul isi revine iar daca ceea ce inseamna revenire se manifesta constructiv asa cum stiu ca se manifesta ... atunci cred ca revenirea a luat-o pe un drum gresit.

Nu vreau sa fiu interpretat gresit, nu am intervenit cu critica negativista, doar imi manifest o deformare cauzata de faptul ca am lucrat o scurta vreme in administratie si stiu ca acolo contabilii, juristii cu ochelari de cal sau alti bagatori de seama sunt cu mult mai importanti decat o mana de oameni care ar vrea sa faca ceva cum se cuvine profesional in ceea ce priveste domeniile noastre de interes.

popescu spunea...

@Adrian...eu nu am vazut care e critica negativista :)...nu am lucrat in administratie si nici nu imi trece prin cap sa o fac, doar am lucrat cu ea si o mai fac, avand in vedere profesia...asemenea actiuni se vor intampla, dar in viitor...eu sunt optimist si cred ca in maxim 20 de ani se va incepe (pana atunci va fi schimbat si cadrul legal si chiar mentalitatea oamenilor din administratie)...asa se misca lucrurile la noi si nu avem ce face, decat sa speram ca mai suntem in viata...daca nu vom mai trai, atunci se vor bucura alte generatii :)...ca si in cazul Sulinei, eu sper ca vor mai ramane destule lucruri care sa fie refacute...revenirea sper sa o apuce si pe un drum corect, chiar daca mai ocoleste un pic in timp

ADRIAN spunea...

Nu prea cred in chestia asta cu schimbatul mentalitatilor. Mentalitatile se pliaza pe sistemul administrativ si pe cadrul legal in exercitiu. Ca exemplu dau Sulina pentru a ma mentine in context. Santierul naval de acolo, partea veche, este de certa valoare culturala si istorica fara sa fie inca monument. Proprietarul santierului nu mai foloseste locul si in acelasi timp are imense datorii la stat. Acestea ar putea fi stinse daca statul (ministerul culturii sau, daca nu, guvernul care ar putea da in administrare consiliului local cu titlu de domeniu public) ar pelua santierul si terenul, loc in care s-ar putea face ceva de importanta locala sau regionala. Daca ar exista mentalitatea s-ar putea misca niste proiecte europene legate de delta ... insa aia din ministerul finantelor nu vor misca un deget chiar daca mentalitatea le-ar spune-o pentru ca exista un cadru fiscal rigid ce nu le-ar permite astfel de initiative. Asta daca nu-si asuma vreun ministru decizia fara teama ca peste un mandat s-ar putea sa dea cu sbsemnatul pe la DNA ...
Sper totusi ca termenul de 20 de ani sa fie corect, desi mi se pare optimist. Asa macar fiica mea va apuca o societate normala la momentul terminarii studiilor :)

Eu, de exemplu, am incercat sa definesc mecanismul prin care un monument sa poata fi expropriat. Legea spune ca se poate insa nu se face niciodata pentru ca nu se poate cadea de acord asupra a ce inseamna interes public in aceasta situatie si cand se justifica o astfel de actiune legala. Daca ar putea sa fie expropriate acele monumente lasate cu buna stiinta spre prabusire - vezi Moara Assan, Visarion 8, Kiseleff 37 - atunci nu s-ar mai face cu lejeritate acest gen de "demolare de facto". Stiti ce mi-a raspuns un deputat ? "Si, ce, statul o sa aiba grija mai bine?" Ca si cum un val de exproprieri ar fi fost scopul unei astfel de detalieri legislative ... S-a facut ca nu intelege miza ori mentalitatea nu-i putea permite sa-si scoata ochelarii de cal.

popescu spunea...

hai sa zicem 40, pentru siguranta :)...legea e special facuta prost astfel incat sa se poata profita si asta in toate domeniile...apoi se vine cu modificari, pentru cazuri speciale si tot asa...nu ne ramane decat sa speram, sa asteptam si bineinteles sa ne facem cat mai bine treaba

abracadabra spunea...

Trebuie sa privim dincolo de relocarea locatarilor si de mecanismele de ordin juridic sau administrativ implicate. Mentalitatea e o alta stavila in calea progresului, dar totodata mentalitatea este alimentata de neincrederea in autoritatea administrativa.
Sa o luam asa:

1. Stau intr-un bloc comunist care urmeaza sa fie demolat sau consolidat si modificat.
2. Primesc de la primarie o citatie cum ca trebuie sa ma mut deoarece modificarile ce vor fi aduse blocului implica modificarea spatiului locativ etc...detalii. Mi se ofera la schimb un alt apartament intr-un bloc nou, mai spatios, mai mare, mai luminos...ceva de vis, dar care este foarte aproape de centura orasului sau in afara localitatii. Probabil mi se ofera si o despagubire pe langa schimbul de locuinte. Este vorba de o expropriere pentru cauza de utilitate publica, deci nu ma apuc sa flutur actul de proprietate in fata primariei.
3. Ma duc impreuna cu alti vecini la fel de norocosi sa vizionam noua locuinta care este situata in camp, singura cale de acces este o strada desfundata, mijloc de transport in comun este o rata care vine o data pe ora si statia e la 1 km de bloc.
4. Incepe balamucul si ceea ce urmeaza este lesne de inteles. Probabil ca se vor pune intrebari de genul "de ce eu si nu ala de la ap. X, ala de ce nu e afectat?"... si tot asa.

popescu spunea...

@abracadabra...cand vorbesc de o schimbare de mentalitate ma gandesc in primul rand la administratie...situatia ipotetica prezentata de tine este foarte plauzibila azi, dar eu vreau sa spun ca se vor schimba lucrurile...nu trebuie decat sa profitam de cunostiintele si exemplul altor orase din lume si apoi sa facem o strategie pentru Bucuresti...primaria are un buget foarte mare pe care il foloseste prost si oricum nu este facut pe politici si programe...e vorba doar de management :)...o sa fie foarte interesant cand peste 2-3 ani o sa inceapa sa se degradeze fatadele noi si atunci va aparea un nou scandal, dar probabil ca vom trece peste...cand se va modifica si cadrul legal, primaria va incepe, incet-incet, sa administreze orasul in conformitate cu o strategie, in care va fi implicat si controlat si sectorul privat...cum am mai spus, trebuie sa avem rabdare cu orasul si locuitorii lui

Razvan spunea...

Noroc !

La o schimbare a aspectului / designului / functionalitatii / atractivitatii Caii Mosilor ma gandisem si eu pe cand stateam acolo. Am stat 25 de ani in blocul din stanga celui prezentat de tine (46, cel retras, cu spatiu verde in fata). Trecand acum o luna pe acolo am vazut ca si el a fost "mascat" la exterior.
Insa Calea Mosilor continua sa ramana un canion de blocuri, fara sa transmita nici un mesaj afectiv locuitorului...

popescu spunea...

@Razvan...mi-a placut expresia "canion de blocuri" :)...eu am o imagine de tunel pentru sobolani...din pacate aceste bulevarde transmit mesaje, dar nu sunt prea placute si afecteaza si modul de viata al orasului...comportamentul nostru este influentat si de arhitectura ce ne inconjoara, asa ca nu trebuie sa ne mire nimic

D. R. spunea...

Am locuit (mai bine spus, copilarit) 14 ani in blocul cu pricina la etajul 10 (Bloc 42, Calea Mosilor #294). Asta se intampla acum ceva timp, inainte sa ma stabilesc la New York.
De mentionat ca "blocul" tau este de fapt doar Scara A, cu 10 etaje dintr-un bloc cu 3 scari (celelalte doua scari, atasate, avand doar cate 8 etaje).

Reabilitarea termica a blocului de pe Calea Mosilor este doar o "spoiala", sa fim seriosi.

Blocul este o mizerie comunista prin definitie, atat prin arhitectura exterioara de prost gust, specifica epocii de aur, cat si prin comfortul redus din interior (Materiale proaste folosite la constructii, desi paradoxal, MAI BUNE decat in alte zone ale Bucurestiului, geamuri mici - meschine, etc. )

Arhitectura exterioara, care se imbina cu restul zonei Calea Mosilor nu poate fi schimbata radical din foarte multe motive. In primul rand, o initiativa de acest gen ar trebui sa ia in considerare toate blocurile construite pe Mosilor in anii '78-'82 (Aceste constructii fiind blocuri sigure din punct de vedere seismic). Un singur bloc, sau o scara de bloc cu o arhitectura diferita ar arata ca nuca in perete, pararea mea.

In orice caz, acele blocuri de pe Calea Mosilor vor mai fi reabilitate si in viitor, si vor sta acolo ceva timp (inca 40 de ani, si probabil prin 2050 vor fi date jos complet, si o restructurare completa a zonei Calea Mosilor va fi implementata). Metoda alesa acum este simpla, doar de fatzada, si in concordanta cu bugetul.

Singura solutie "de prezent" pentru a re-abilita, sau re-considera aceste blocuri arhitectural ar fi doar prin cumpararea lor in intregime de o companie sau entitate privata.

Acestea sunt asa-zisele cutii de chibrituri pe care comunistii (nu neaparat Ceausescu. - vezi alte tari est Europene) ni le-au lasat legamant.

Cat despre blocurile de pe Calea Mosilor... trebuie sa dispara mai intai blocurile construite in anii 1950-1970... asa ar fi normal.

popescu spunea...

@D.R....avem pareri identice privind "spoiala" acestor blocuri, dar nu pot fi de acord cu ideea ca nu se poate face nimic, doar ca am precizat ca trebuie sa mai asteptam, probabil chiar 40 de ani...faptul ca am ales doar un singur bloc, mai exact o singura scara, nu inseamna ca as vrea sa se refaca doar cateva, izolat...am precizat in articol si in comentariile ulterioare ca toate aceste blocuri si de fapt zone intregi, trebuie sa fie refacute in urma unei strategii la nivelul intregului oras...cat timp nu se va intelege ca astfel de refaceri de mantuiala sunt menite doar sa ia ochii, nu vom rezolva problemele orasului...oricum va promit ca astfel de refaceri vor mai aparea pe blog caci eu nu pot face mai mult de a prezenta variante teoretice...ideal ar fi ca bucurestenii sa afle cum si de ce este orasul asa astazi si modul in care se poate schimba

Anonim spunea...

Buna ziua!

Am urmarit cu placere blogul dvs si felul in care doriti sa infrumusetati capitala noastra, insa un lucru nu pricep, anume de ce dvs, arhitectii, de ce insistati sa proiectati cladiri patratoase, lipsite de identitate? Intr-adevar, sa nu ma intelegeti gresit, cladirea propusa de dvs este infinit mai placuta ochiului (si cred ca si confortul este sporit) decat vechiul bloc comunist, insa probail ca ar trebui sa proiectam cladiri moderne care sa imbine noile tendinte cu elemente traditionale romanesti.
Nu stiu daca zic bine, insa "modern" nu inseamna neaparat mai bun sau mai frumos, ci doar actual. Cand vad mastodontii de sticla si otel sau noile vile complet lipsite de identitate, ma intristez.

Cu stima,
Locotenent Ionescu.

popescu spunea...

@Locotenent Ionescu...va multumesc pentru ca cititi blogul si am sa va raspund pe rand:
1.eu am terminat facultatea de urbanism si deocamdata fiind facultati diferite (in cadrul universitatii Ion Mincu) nu ma pot considera arhitect, de aceea nici nu am pretentia ca propunerile mele au o arhitectura deosebita...scopul principal e de a oferi alternative, chiar daca doar teoretice
2.ce se proiecteaza in zilele noastre, vorbesc de majoritatea cladirilor, este o combinatie intre pregatirea insuficienta a arhitectiilor, intentiile beneficiarilor si haosul din administratie
3.nu imi dau seama ce intelegeti prin cladire cu identitate caci va pot da si exemple de arhitectura moderna a unor cladiri care in viziunea mea au o anumita identitate clar definita in cadrul orasului si in mentalul locuitorilor orasului (nu din Bucuresti, din pacate)
4.putem discuta foarte mult ce inseamna "elemente traditionale romanesti" caci e un termen general si poate ar putea fi aplicat pe regiuni, dar nu la nivelul intregii tari
5.putem face o comparatie intre neo-romanesc (poate ca la asta va ganditi cand vorbiti de elemente traditionale romanesti) si modernismul interbelic...eu prefer modernismul, dar asta nu insemna ca nu imi plac si cladirile neo-romanesti...ce vreau sa accentuez este ca astazi mi s-ar parea gresit sa se copieze un anumit stil si sa se construiasca in modul acela...cat priveste interpretarea unor elemente si transpunerea lor intr-o arhitectura actuala ar fi un mod de abordare, dar pentru a nu aparea elemente kitsch ar trebui sa avem si o generatie de arhitecti ca cea care a introdus neo-romanescul

mihai turcu spunea...

E o mica-mare problema cu aceasta idee de "largire a spatiilor" din Bucuresti. OK, largim spatiile demoland si reconstruind pastrand niste spatii mai largi. Sa presupunem prin absurd ca se gasesc bani pentru asta. Dar ce facem cu cei care raman pe din-afara? Chiar si din avion, o reducere cu 50% a numarului de locuinte disponibile ar trebui sa insemne cel putin o dublare a chiriilor si a preturilor apartamentelor. Si atunci ce facem? Ii dam afara din Bucuresti pe toti cei cu venituri sub-medie, si ramanem doar noi astia care ne permitem? Gerintrificam tot Bucurestiul? O sa ajunga brusc cool sa stai in Balta Alba?

mihai turcu spunea...

Si tot eu, ca acum am citit toate comentariile, ca raspuns dat lui Adrian...

O sa joc un pic rolul de avocatul diavolului si o sa zic ca principiul inviolabilitatii proprietatii este de 1000 de ori mai important decat cladirea A, B, C, D. Cladirile vin si trec, sunt doar niste caramizi, daramam una, se pot construi oricand alte 3 in loc, pe cand odata ce incalci proprietatea privata a unui cetatean, indiferent de motiv, raul este iremediabil.

Si nu zic lucrurile astea cu rea-credinta. Am plans si eu pana nu demult dupa cladirile care nu mai sunt, care se demoleaza fara nici un rost etc. (uite aici http://www.flickr.com/photos/12368222@N04/2118363800/ niste poze pe care le-am facut in Visarion 8 acum vreo 3 ani), dar am stat putin si m-am gandit si mi-am dat seama ca daca o sa continuam cu gandirea asta nu o sa scapam in veci de caracterul schizoid al orasului.

Vreau sa zic ca ar trebui sa acceptam odata si odata ca "blocurile astea comuniste vechi si urate" sunt aici si acum, sunt facute sa ramana, doar datorita lor populatia Bucurestiului s-a dublat de la 600.000 in '40 la 2 milioane+ acuma, ca altfel nu ai fi avut unde sa-i bagi pe atatia, doar datorita lor s-a putut face o orasenizare fortata ne-fortata nu conteaza, dar care totusi i-a scos pe multi romani din disperarea traiului la tara (in '37 de exmemplu mortalitatea infantila era de 600/1000 in judete ca Botosani), nu mai putem pur si simplu sa le ignoram, sa ne interesam doar de cine stie ce cladire de targovet de prin centrul vechi. N-am vazut prin nici o revista de arhitectura sau de viata urbana vreun interes cat de mic pentru viata de dupa blocuri, vreun reportaj foto facut pe aleile alea, unde totusi spre mirarea multora traiesc oameni, si inca foarte fericiti :) Ca sa zic asa nimeni nu isi asuma aceste "cartiere dormitor", sunt vazute doar ca un apendice, ca o tumoare chiar. D-aia zic ca suntem schizoizi.

popescu spunea...

@2xMihai Turcu...in momentul in care ziceti ca s-ar strange bani inseamna ca exista bani si pentru construirea unor imobile noi...cum am mai spus, o astfel de "schimbare" a orasului presupune o strategie la nivelul administratiei, strategie care se intinde pe mai multi de ani, 30-40 de ani...intr-o astfel de strategie, administratia devine un actor pe piata imobiliara si presupune in buget si fonduri pentru construirea de imobile noi...asta ar insemna o strategie de management urban...cat priveste parerea dvs. ca o cladire este doar caramizile din care este facuta, nu pot fi deloc de acord cu asa ceva...exista si alte lucruri care o definesc si care ii pot aduce, sau nu, valoare...daca urmariti blogul veti observa ca propunerile mele nu vizeaza reconstruirea unor imobile doar de dragul caselor vechi si am incercat sa fac propuneri si in zone mai departate de centru...incerc sa propun lucruri chiar si in acele zone de care nu se prea intereseaza nimeni...eu personal nu am nimic impotriva demolarilor, atat timp cat sunt justificate si in momentul in care cladirile noi care se construiesc imbunatatesc arhitectura orasului...intr-un oras se va demola si construi continuu, caci asta e viata orasului, insa nu trebuie sa distrugem tot ce este vechi sau sa nu luam in seama ce se intampla in jur cand se proiecteaza ceva nou...daca tot folositi cifre va spun ca populatia bucurestiului a crescut pana in anii 70 la 1,7 milioane de la aprox 8-9 sute de mii in '45, dar asta nu s-a intamplat din cauza blocurilor sau a dorintei arzatoare de a veni in oras...eu critic doar modul in care a fost batjocorit orasul in timpul comunistilor caci aceea nu e o "dezvoltare normala"...eu va pun doar o intrebare: era nevoie de o crestere a populatiei intr-un timp atat de scurt si fortat? nu stiu si deocamdata situatia asta este acum asa ca fac propuneri tinand cont de ce este astazi si de ce cred eu ca ar trebui sa fie