Blogul s-a mutat.

Vei fi redirecţionat automat la noul site. Dacă acest lucru nu se întâmplă, accesează
http://www.ideiurbane.ro
şi updatează-ţi bookmark-urile.

vineri, 20 mai 2011

O comunitate adorabila (02)

Sunt absolut convins ca unele proiecte genereaza efecte asupra comportamentului poporului. Bineinteles ca si psihicul este influentat. Adica se ia una bucata proiect rezidential de succes, se materializeaza intr-o zona oarecare a orasului si se asteapta. Se asteapta o perioada de timp pentru a se vedea efectele. E un fel de experiment. Un experiment pe oamenii care participa voluntar, prin semnarea unui contract de vanzare-cumparare.

Deci avem antreprenor + proiectant + finantator + administrator oras, cei care conduc experimentul. Ei creeaza conditiile, construiesc mediul in care sa se desfasoare si contorizeaza reactiile. Cel mai simplu este cand reusesti sa ai un spatiu inchis, un spatiu identic pentru toti subiectii, pentru a vedea diferentele in reactii. Dupa o anumita perioada de timp, toti incep sa se comporte la fel. Asa se formeaza comunitatea.
Prin natura experimentului toti ajung sa aiba aceleasi nevoi, dorinte si aspiratii. E bine, e usor, e predictibil. In cadrul experimentului fiecare subiect o sa aiba impresia ca este cel mai tare, unic si de departe cel mai evoluat, dar asta doar pentru ca ii este imposibil sa aiba o imagine de ansamblu. Ei vor forma o comunitate si prin faptul ca fac parte din ultimul experiment, acesta fiind superior celor din anii 80, 70 sau 60.

Pentru ca rezultatele experimentului sa fie cat mai clare, se va modifica si mediul intregului oras. Este foarte posibil ca subiectul sa vrea din cand in cand, foarte rar, sa iasa din "tarcul amenajat". Pentru aceasta se vor construi tuneluri, culoare si amenajari care sa-l conduca doar catre tinte prestabilite. Subiectul trebuie sa intre in contact, pe cat posibil, doar cu indivizi din acelasi experiment/comunitate.
Comunitatea aceasta are o durata de viata scurta, cat tine si implementarea experimentului. Ce se intampla dupa aceea nu face parte din nici un experiment si este doar rezultatul "formarii" unor comunitati solide. Cateva urme ale acestor experimente esuate apar din cand in cand, poate le-ati remarcat:
Nu ne vindem tara. Armata e cu noi. Minerii au plantat flori la Piata Universitatii. Un fleac, i-am ciuruit. Iliescu apare, soarele rasare. ANL. Daca nu era Ceausescu nu aveam metrou. Inainte era mai bine. Doriti o arhitectura unitara? Catedrala Mantuirii Neamului. Economia duduie. Casa Poporului. Sa se dea cate una, sa ajunga la toti etc.


Acest articol este un pamflet si va fi tratat ca atare, orice asemanare cu persoane, situatii sau cladiri din realitate, este pur intamplatoare.

7 comentarii:

R.A.I. spunea...

Alina nu face schimb chiar cu oricine ;)

popescu spunea...

regula de schimb se aplica pentru oricine, in acelasi mod...ca e zacusca sau Alina, regulile nu fac diferente :))

R.A.I. spunea...

Regula ca regula, dar rata de schimb...;) plus sa nu uitam bunuri de larg consum precum muzica data la maxim, certurile din vecini si mirosul de ceapa calita, eh? La acestea ce reguli se aplica? Teoria haosului...

popescu spunea...

inca nu ai inteles...se vede ca esti inca la inceputul experimentului :)...cu timpul o sa depasesti si ideea de rata de schimb...inca mai vrei altceva

ADRIAN spunea...

iar esti rautacios ! :) stai sa vezi ce fac chinezii la Shanghai! ... stuparie nu alta!

popescu spunea...

@Adrian...modul in care se dezvolta acolo orasele este utopie...am citit cateva articole pe teme de urbanism, dezvoltare urbana si sector imobiliar si ma doare mintea :)

ADRIAN spunea...

sa-mi povestesti, ma intereseaza. eu am vazut pe la studentii care s-au intors din practica pe care au avut norocul s-o poata face pe acolo. cel putin doua persoane doreau sa-si faca diploma pe terenuri din Shanghai. rezulta ca aia rad tot si fac nou, mult si des, des si mult.